Merinos de Transilvania este o rasă de ovine, formată în regiunile Crișana și Maramureș, prin încrucișarea berbecilor Merinos (import Franța) cu oi autohtone.

 

Formare

Formarea acestei rase a început la sfârșitul secolului al XIX-lea prin încrucișări de absorbție dintre berbeci din rasele Merinos Negretti și Merinos Rambouillet cu oi Țigaie și Țurcană. Heterogenitatea accentuată a indivizilor rezultați a determinat utilizarea ulterioară a berbecilor de rasă Merinos precoce german, Merinos de Stravopol și Merinos de Palas în vederea masivizării și lungirii fibrelor de lână. S-au utilizat sporadic și în număr mic berbeci din rasele Merinos Caucazian și Merinos unguresc de pieptene. După 1970 s-au utilizat, cu succes remarcabil, berbeci din rasa Merinos australian. S-au format două tipuri: de câmpie, mai masiv și precoce, mai numeros și cel de colină localizat, în deosebi, în județul Sălaj.

Zonele de creștere sunt doar în România, cu precădere în vest, în județele: Bihor, Satu Mare, Maramureș, Arad, Sălaj și Timiș. După anul 1970 a fost crescută și în județele: Iași, Vaslui, Brăila. În sudul țării a contribuit la formarea populațiilor de oi Spancă. Se estimează că din 1,5 milioane ovine din această rasă, azi se mai cresc 225000-300000 de capete. Adaptabilitatea este restrânsă teritorial, îndeosebi în zonele unde s-a format, cu ierni blânde și veri secetoase. Este o rasă puțin rezistentă la frig, drumuri și, îndeosebi, ploi reci și condens, motive pentru care pășunatul trebuie să se realizeze în apropierea adăposturilor.

Caractere de exterior

Talia este mijlocie, format corporal pătrat, tip morfologic mezomorf, tip fiziologic respirator. Este o rasă cu specializare unilaterală – lână fină dar și cu unele aptitudini pentru carne, în efectivele în care, în ultimii ani s-a acționat cu berbeci Merinos australian.

Parametri morfometrici: (berbeci/oi mame)

• Talia (cm): 68/64
• Greutatea (kg): 60-80/35-40
• Lungimea oblică a trunchiului (cm): 68/64
• Lărgimea pieptului (cm): 18-17
• Perimetrul toracic (cm): 90/79
• Perimetrul fluierului (cm): 9/7

Jarul și lâna sunt albe; în efectivele mai puțin ameliorate apar uneori pete mici ruginii sau brune pe jar și miei de culoare neagră (< 1%) care este recesivă. Capul relativ mic, scurt și drept la oi; este ușor berbecat la berbeci care au, frecvent, coarne mari și răsucite. Oile fie că nu au coarne, fie că în puține cazuri, au coarne mici. Urechile sunt mijlocii, purtate lateral și ușor oblic. Trunchiul este de dimensiuni mijlocii, trenul posterior are dezvoltare modestă; membrele relativ scurte, cu aplomburi corecte și osatură rezistentă. Majoritatea exemplarelor au salbă, 1-2 cravate și șorț, mai ales la berbeci. Unele animale, relativ puține au cute mari pe piele pe tot corpul.

Caractere productive

Lâna prezintă variabilitate inter și intraindividuală. Cojocul (3,5-7 kg la oi și 7-12 kg la berbeci) este compus din șuvițe clare cu forma de paralelipiped, cub, tetraedru etc. Lungimea șuvițelor este de 7-8 cm; au 5-8 ondulații/cm. Usucul este foarte abundent, frecvent de calitate mediocră. Randamentul la spălare este mic, 34-38% la efectivele cu lână scurtă (5-6 cm) și de 40-55% la ovinele la care s-a făcut infuzie cu Merinos australian.

Carnea este slabă; proporția carne-grăsime este, în carcasă, de 4:1 (la Țigaie 3:1, la Țurcană 2:1). Randamentul la sacrificare este la adulte de 40-45%; la tineretul îngrășat de 50%. Mieii au la naștere 3-4kg; mieii înțărcați la 80-90 de zile, și dacă au fost crescuți în condiții tehnologice foarte bune, au greutatea de 25-30 kg (spor mediu zilnic de 250-270 g). La îngrășarea semiintensivă: 170-220 g spor mediu zilnic, consum specific 5,5-6,5 UN. Laptele marfă produs de oile Merinos transilvănean este puțin, 15-25 kg, obținut în 4-8 săptămâni. Producția totală medie este de 70-90 kg/lactație.

Caractere de reproducție

Oile au un sezon lung de reproducție, care poate fi desezonată relativ ușor. Cele mai bune rezultate se obțin în cazul montelor de la sfârșitul verii și începutul toamnei când 92-98% din oi intră în călduri. Prolificitatea este de 115-120% și poate atinge 125-130% în efectivele ameliorate.

Acțiunea de ameliorare a lânii se face pentru alungirea la 9-10 cm a șuviței și densitatea de 7000 foliculi/cm2, concomitent cu îmbunătățirea calității acesteia. Se urmărește creșterea sporului mediu zilnic la 300 g și scăderea consumului specific. Hibridările propuse pentru realizarea acestor două obiective sunt cu berbeci din rasele: Merinos australian, Stavropol, Ile de France, Merinofleisch și Merinolandschaf.

Linia de carne – Palas

Linia s-a format prin incrucisarea raselor Ile de France si Merinos de Palas, urmata de izolare reproductiva si selectie in directia sporirii productiei de carne. In anul 1972 s-au importat din Franta si s-au adus la ICPCOC Palas-Constanta 10 berbeci si 20 oi din rasa Ile de France, primii metisi Ile de France x Merinos de Palas obtinandu-se in anul 1973. Incrucisarile efectuate cu rasa Ile de France au avut ca scop ameliorarea vitezei de crestere, sporirea capacitatii de conversie a hranei, imbunatatirea conformatiei, cresterea randamentului la sacrificare si a indicilor de calitate ai carcaselor.

Urmare a performantelor mai bune realizate de produsii F1 comparativ cu Merinosul de Palas s-a procedat la obtinerea generatiei F2 din incrucisarea berbecilor F1 (50% Ile de France, 50% Merinos de Palas) cu oi F1. In paralel au fost obtinuti si produsi R1 (75% Ile de France, 25% Merinos de Palas). In succesiunea generatiilor care au urmat, s-au folosit la reproductie metisii F1, F2, R1 si produsii rezultati din toate combinatiile posibile dintre acestia avand ca obiective ale ameliorarii, sporul de crestere in greutate pana la varsta de 5-6 luni, greutatea corporala la varsta de 5-6 luni si conformatia corporala care trebuiau sa se apropie de cea a raselor de carne. Dupa anul 1983 populatia a fost inchisa reproductiv fiind sistate incrucisarile cu rasa Ile de France, procedandu-se la reproductia in sine a populatiei.

ISTORIA GENETICA A LINIEI:

Coeficientul de izolare reproductiva a liniei a crescut progresiv de la valoarea de + 0,54 in anul 1976 la + 0,98 in anul 1999 si + 1 in 2003, valoare care se mentine si in prezent. In momentul de fata, Linia de Carne-Palas se aseamana genetic in proportie de 57% cu rasa Ile de France, 33% cu Merinosul de Palas, 5% cu rasa Suffolk si mai putin cu alte rase (cu prolificitate ridicata). Intervalul mediu intre generatii in perioada anilor 1989-2003 a fost de 3,74 ani fiind mai mic pe filiatiile tata-descendenti, ceea ce arata ca la aceasta linie berbecii au fost folositi la reproductie pana la varsta de maxim 4 ani. Consangvinizarea totala a liniei a crescut de la valoarea de 5,06% in anul 1989 la 18,62% in anul 2003, dar incestul a fost zero pe intreaga perioada a anilor 1989-2003. Cresterea consangvinizarii liniei arata ca in decursul evolutiei acesteia s-a urmarit pastrarea asemanarii genetice cu unii reproducatori valorosi cum au fost berbecii Ile de France nr.1318/1978 si 7012/1994. Linia de Carne-Palas intruneste majoritatea conditiilor pentru a fi omologata ca rasa noua de ovine.

INSUSIRILE MORFO-PRODUCTIVE:

Mieii masculi simpli au avut la fatare greutatea medie de 3,8 kg, iar femelele au avut 3,63 kg. La gemeni greutatea la fatare a fost de 3,35kg la masculi si de 3,09 kg la femele. La varsta de 4 saptamani greutatea corporala s-a incadrat intre limitele 8,14-11,30 kg depinzand de sexul mieilor si modul de alaptare (ca simpli sau gemeni). La varsta de 8 saptamani greutatea medie a fost de 15,64-16,16 kg la femelele si masculii simpli si de 12,25-14,81 kg la femelele si masculii gemeni.

Pe intreaga populatie studiata capacitatea de alaptare a oilor a fost de 44,94 litri/oaie in prima luna de lactatie si de 25,12 litri/oaie in luna a doua de lactatie.

In campania de monta si fatari 2006-2007 oile din Linia de Carne-Palas au avut fecunditatea de 45,97%, iar prolificitatea a fost de 126,57%